Al patrulea caz de idolatrie s-a aflat în curtea interioară a templului, unde circa douăzeci şi cinci de bărbaţi, reprezentându-i pe preoţi, se închinau soarelui, luând parte la practicile deşănţate asociate cu acel cult. Referirea la „ramura" din versetul 17 este greu de descifrat. A-şi apropia ramura de nas însemna probabil dispreţ la adresa lui Dumnezeu. E posibil ca această ramură să fi fost un simbol obscen de falus.
Adesea se întâmplă ca liderii religioşi ne-mântuiţi să reţină spaţiile centrale ale primelor pagini ale ziarelor prin comportamentul lor ne-creştin şi ereziile lor cumplite; dar Dumnezeu vede şi va avea ultimul cuvânt.