O rămăşiţă avea să fie cruţată; oamenii aceştia aveau să-şi aducă aminte de Domnul în captivitatea lor, făcânduli-se silă de ei înşişi pentru urâciunile comise (v. 8-10). Idolatria avea să fie pedepsită prin ciumă, război şi foamete (v. 11-14).
În toate veacurile Dumnezeu îşi păstrează o rămăşiţă care îl mărturiseşte - nu majoritatea morală, ci minoritatea dispreţuită.