2. Asediul Ierusalimului prefigurat prin imaginea cărămizii
Ierusalimul a fost clădit cu pietre pe o temelie de stâncă. Cărămida (făcută din lut, aidoma ţiglei) este un simbol al Babilonului (cf. Geneza 11:3, 9). Acum Ierusalimul a devenit mai rău chiar decât Babilonul în imoralitatea şi idolatria sa (vezi 5:7). Prin urmare, Dumnezeu i-a poruncit lui Ezechiel să înfăţişeze asediul Ierusalimului, folosind o tăblie din lut (o ţiglă) care să reprezinte cetatea şi o farfurie din fier (sau tigaie) care să înfăţişeze zidul de fier care avea să taie cetatea, izolând-o de orice ajutor. De aici reiese că însuşi Dumnezeu era Cel care asedia Ierusalimul. Lui Ezechiel i s-a spus să stea culcat pe partea stânga timp de trei sute nouăzeci de zile pentru Israel şi respectiv pe partea dreaptă patruzeci de zile pentru Iuda. Fiecare zi reprezenta un an, dar nici o explicaţie nu e în măsură să ofere o soluţie complet satisfăcătoare. Septuaginta încearcă să rezolve problema făcând din „390" „190", dar această modificare nu-şi găseşte suport în manuscrisul ebraic. O altă întrebare căreia nu i se dă răspuns este dacă Ezechiel realmente a stat culcat pe o parte şi pe alta, zi şi noapte, aceste două perioade de timp. Mulţi comentatori sugerează că a stat culcat doar o parte din zi, cât a putut fi văzut de public, deoarece acesta era un mijloc vizual de predare.