Sub domnia lui Roboam, cele zece seminţii, avându-l în frunte pe Efraim, se despărţiseră de Iuda şi de Beniamin, ca urmare a necredincioşiei lui Solomon. Şi niciodată de atunci nu a mai fost reparată această ruptură. Totuşi, acest lucru se va întâmpla când va apărea domnia lui Hristos, iar Ezechiel o anunţă prin cele două toiege care, în mâna lui, nu au mai format decât unul singur (comp. cu Ieremia 3.18). Domnul arată că, fără să aştepte acest moment, unitatea poporului Său nu încetează să fie în gândurile Sale. Şi la fel profeţii, apoi apostolii, nici ei n-au pierdut niciodată din vedere unitatea celor douăsprezece seminţii (1 Împăraţi 18.31; Fapte 26.7; Iacov 1.1).La fel este şi cu Biserica Domnului Isus. Din vina oamenilor, unitatea ei nu este vizibilă, dar ea există în ochii Lui şi noi nu trebuie să uităm niciodată aceasta. În mijlocul întregii confuzii şi a diviziunilor din creştinătate, ce mângâietor este să ne gândim că nu există decât o singură Biserică adevărată, alcătuită din toţi credincioşii! „Este un singur trup“, după cum este şi „un singur Domn“: Hristos, Căruia David Îi este aici o imagine (Efeseni 4.4,5; 1 Corinteni 12.5,12).„Un singur împărat va fi împărat pentru ei toţi … şi nu vor mai fi despărţiţi“ (v. 22). „David, robul Meu, va fi împărat peste ei. Şi toţi vor avea un singur păstor“ (v. 24; comp. cu Ioan 10.16).