Edomul i-a blasfemiat pe evrei, tratându-i ca pe nişte duşmani. Dar Domnul încă Se identifică pe Sine cu poporul Său. Copiii Lui au fost disciplinaţi de El, dar nu şi respinşi. Edomul a făcut greşeala mare de a nu fi observat această importantă distincţie.
După cum s-a bucurat Edomul de pustiirea Israelului, tot aşa se va bucura întregul pământ de nimicirea Edomului. Lui Dumnezeu nu-I face plăcere când credincioşii se bucură în taină de căderea duşmanilor credinţei. Dragostea adevărată nu simte nici o satisfacţie, nici măcar în taină, când alţii sunt copleşiţi de durere - fie prieteni, fie duşmani.