B. Păstorii falşi şi păstorul cel bun
Păstorii (dregătorii) erau interesaţi doar pentru binele lor, iar nu şi pentru binele oilor (oamenii). Ei domneau cu asprime iar oile s-au risipit. Până în ziua de azi mulţi conducători religioşi nu au învăţat lecţia că trebuie să slujească oile pe care le păstoresc. Ei confundă „serviciul" cu un mijloc de câştig. Putem da slavă lui Dumnezeu pentru lideri care slujesc cu evlavie, dându-se exemple pe ei înşişi în faţa turmei. Domnul a permis risipirea turmei în primul rând pentru a împiedica provocarea unor daune şi mai mari (v. 10). Yates descrie situaţia foarte bine: Ni se înfăţişează un tablou sfâşietor ai predicatorilor necredincioşi din vremea lui Ezechiel. Turma este risipită, neglijată şi flămândă, în timp ce păstorii egoişti se lăfăiesc în huzur, benchetuind fără să le pese de responsabilităţile ce le revin. Ei au grijă să-şi procure mâncarea lor, hainele lor şi toate conforturile, dar de alţii nu le pasă nici o clipă.