4. Lamentaţia pentru Faraon şi Egipt
Faraon s-a crezut un pui de leu, dar Dumnezeu l-a considerat un monstru, pe care avea să-l prindă în plasa Lui şi să-l ucidă. Regele Babilonului avea să reducă la zero toată fala Egiptului, ţara urmând să fie pustiită şi redusă la tăcere. Naţiunile au jelit acest lucru, vărsând lacrimi. Domnul i-a poruncit lui Ezechiel să rostească o lamentaţie pentru Egipt, pentru toată mulţimea sa.
Şi Domnul Isus a vărsat lacrimi pentru o cetate de ucigaşi ce nu a vrut să-L primească şi să se adăpostească sub aripile Sale. Lui Dumnezeu Îi pasă de creaturile Sale şi nu-Şi găseşte plăcerea în judecata pe care trebuie s-o aducă peste ele. O, Doamne, dăruieşte-ne lacrimi de compasiune pentru cei pierduţi!