Ezechiel a fost numit în postul de străjer, având responsabilitatea de a vesti Cuvântul lui Dumnezeu şi de a-i avertiza pe oameni cu toată solemnitatea. Faptul solemn al vinovăţiei de sânge ne este predat nu doar în Vechiul Testament (v. 18-20), ci şi în Noul Testament (Fapte 20:26). Oricât de mare ar fi responsabilitatea solului lui Dumnezeu, creştinii nu trebuie să interpreteze aceasta în sensul că li s-ar cere să vâre Evanghelia cu forţa pe gâtul oricărei persoane ce le iese în cale sau să mărturisească în absolut orice loc, de pildă în lifturi. În pofida acestei mari responsabilităţi, Dumnezeu i-a închis gura lui Ezechiel, el trebuind să aştepte prilejurile nimerite hărăzite de Dumnezeu. La rândul nostru, şi noi trebuie să fim sensibili la călăuzirea Sa în lucrarea de mărturisire. Uneori trebuie să tăcem. Trist e însă că cei mai mulţi dintre noi tăcem când ar trebui să vorbim, mărturisindu-L.