După Tir, este rândul ca Sidonul, cetatea vecină şi aliată, să fie obiectul unei scurte profeţii. Sidonul de asemenea făcea parte dintre cetăţile care dispreţuiseră casa lui Israel (v. 24,26) şi care aveau să-L cunoască pe Domnul prin judecăţile Sale.Patru capitole (29–32) sunt acum consacrate aproape în întregime Egiptului. Rivală Asiriei şi apoi Babilonului, această naţiune a jucat un rol considerabil în istoria lui Israel. Şi ea aspira spre o dominaţie universală, însă Dumnezeu a dat această putere lui Nebucadneţar, Egiptul ajungând, la rândul său, o provincie a marelui imperiu babilonian. Ne-am putea întreba de ce Dumnezeu a decis ca una dintre aceste naţiuni păgâne să domine lumea în locul celeilalte. Iată, unul dintre motivele pentru care Egiptul a fost doborât a fost falsa încredere pe care Israel şi-o pusese în el (cap. 29.6,16). Nu trebuia ca Iuda şi împăraţii lui să aibă dreptate să se sprijine pe Egipt.De aceea a fost Egiptul „trestia frântă care, dacă se va rezema cineva pe ea, îi va înţepa mâna şi o va străpunge“ (v. 6,7; Isaia 36.6). De câte ori, în credincioşia Sa, Domnul ne lipseşte şi pe noi de sprijinul pe care-l căutăm la oameni tocmai pentru a ne arăta deşertăciunea acestora şi pentru a ne învăţa să ne sprijinim numai pe El!