În versetul 1 i se face trecerea de la prinţul Tirului la regele Tirului. Acesta din urmă este spiritul care îl anima pe prinţ. Regele Tirului este renumit pentru frumuseţea sa, dar mândria sa l-a dus la pierzare. Descrierea regelui Tirului ca pecete a perfecţiunii, plin de înţelepciune şi desăvârşit în frumuseţe, avându-şi originea în Eden, grădina lui Dumnezeu, fiind acoperit cu toate pietrele preţioase, ca heruvim uns, şi ca unul care s-a aflat pe muntele sfânt al lui Dumnezeu - ei bine, toate aceste atribute sunt prea impresionante pentru oricare dintre dregătorii pământeni, chiar admiţând că ar putea fi vorba de un limbaj figurat, de licenţe poetice şi de mijloace stilistice, precum hiperbola.

Din această pricină mulţi cercetători ai Bibliei văd în versetele 11-19 o descriere a Satanei şi a căderii sale din cer. Feinberg explică:

Ezechiel avea, după câte se pare, în vedere situaţia existentă în zilele sale, atenţia tuturor fiind îndreptată asupra dregătorului Tirului, întruchiparea mândriei şi fărădelegii oamenilor. Dar pe măsură ce a cumpănit gândurile sale şi căile acelui monarh, e limpede că a văzut dincolo de el forţa motrice şi personalitatea celui ce-i stătea împotrivă, prin opoziţia sa faţă de Dumnezeu. Pe scurt, el a văzut lucrarea şi activitatea lui Satan, pe care regele Tirului îl emula în atâtea privinţe. Amintiţi-vă de incidentul de la Matei 16:21-23 unde Petru a fost mustrat de Domnul nostru Isus. Nu mai fuseseră rostite cuvinte atât de aspre către nici o altă persoană în tot timpul lucrării lui Cristos pe pământ. Dar Domnul nu a vrut să spună că Petru însuşi devenise într-o oarecare măsură Satana însuşi, ci El a vrut să arate că motivaţia din spatele opoziţiei manifestate de Petru faţă de ideea ca Domnul să Se ducă să moară pe cruce nu era alta decât cea a lui însuşi Satana, prinţul demonilor. Aici se pare că avem de a face cu o situaţie similară în sensul că Ezechiel a avut, probabil, în vedere un spirit sau geniu al Tirului comparabil cu puterile îngereşti ţi prinţii din canea Daniel care dirijează de fapt afacerile naţiunilor.

Dacă mândria este atât de periculoasă şi de mortală încât poate distruge până şi pe cei mai puternici şi mai înţelepţi, cu cât mai mult trebuie să ia seama muritorii de rând ca noi ca nu cumva să umble despărţiţi de Domnul, în neatârnare de El!