Dumnezeu Se va folosi de multe naţiuni pentru a pedepsi acest oraş-stat. Prezicerile din versetele 4-6 s-au împlinit literal. Mai întâi, Nebucadneţar, regele Babilonului, rege al regilor, a mărşăluit împotriva Tirului venind din nord şi atacându-l (v. 7-11). Asediul a fost extrem de lung - din aproximativ 587 î.Cr. până în 574 î.Cr. Feinberg ne prezintă o imagine vie a asedierii renumitului oraş: Forturile, movila şi pavăza au fost metodele cele mai uzitate în cazul asediilor. Pavăza sau testu-do sau acoperişul de scuturi cum s-a mai numit această metodă a avut drept rol protejarea de proiectilele aruncate de pe metereze. Pentru spargerea zidurilor se foloseau aşa-numiţii berbeci. Axele sau săbiile se foloseau în chip simbolic pentru toate armele de luptă. Unii au considerat prima parte a versetului 10 cu valoare de hiperbolă, dar nu e exclusă împlinirea ei literală. Din pricina mulţimii de luptători de cavalerie ai inamicului, praful era atât de mare încât acoperea întreaga cetate, în acelaşi timp făcând să se clatine zidurile datorită vuietului mare al călăreţilor şi carelor de luptă. Fiecare stradă trebuia cucerită iar locuitorii săi ucişi cu sabia. Stâlpii de care se vorbeşte în text au fost de fapt obeliscuri, fiind probabil identici cu cei menţionaţi de istoricul Herodot despre care acesta afirmă că se aflau în templul lui Heracle din Tir. Unul era din aur, celălalt din smarald şi erau închinaţi lui Melkart, zeul lui Tir (cf. 1 Regi 7:15). Aceşti stâlpi impresionanţi aveau să fie demolaţi de invadatori.