Capitolele 26, 27 şi 28 sunt consacrate Tirului, îmbelşugata cetate feniciană, stăpâna mărilor, principalul centru comercial al antichităţii. Aşa cum se bucură un negustor de dispariţia unui concurent vecin, şi Tirul s-a bucurat de nenorocirea Ierusalimului. Această bucurie nesănătoasă va deveni, cu siguranţă, motivul propriei sale ruine.Capitolul 27 îi enumeră clienţii şi furnizorii şi inventariază lista bogată a produselor sale de negoţ. Tirul este o imagine a lumii cu bogăţiile ei. Oamenii au crezut dintotdeauna că sporirea nivelului de trai al populaţiei este mijlocul de a scăpa umanitatea de greutăţi şi de sărăcie. Şi ei nu contenesc să lucreze la această prosperitate materială, întregul lor efort ţintind spre a înfrumuseţa lumea, spre a face aici viaţa mai plăcută. Dar, departe de a aduce sufletele la Dumnezeu, această cursă a progresului nu a făcut altceva decât să dezvolte mulţumirea de sine (cap. 27.3b), pretenţia laodiceeană de a fi bogat şi de a nu avea nevoie de nimic.Printre mărfurile scumpe ale Tirului vom căuta în zadar „aurul curăţit prin foc“, al dreptăţii divine, sau „hainele albe“, ale umblării practice, sau „alifia“ pentru ochii credinţei, care este Duhul Sfânt! Pe acestea nu le putem „cumpăra“ decât de la Domnul Isus (Apocalipsa 3.17,18)!