1. Caracterul poporului - răzvrătit
Duhul a intrat în Ezechiel, l-a pus pe picioare şi i-a spus să profeţească unei naţiuni răzvrătite, Iuda, cu privire la consecinţele răzvrătirii sale. Ezechiel trebuia să fie neînfricat şi ascultător. Domnul l-a împuternicit pe Ezechiel, pe care îl numeşte „fiul omului”. Această expresie importantă apare de nouăzeci de ori în cartea Ezechiel. Taylor explică modul în care este folosită:
Primele cuvinte pe care i le adresează Dumnezeu lui Ezechiel îl aşează pe profet la locul cuvenit înaintea maiestăţii pe care a văzut-o în vedenia sa. Expresia/fiul omului este un ebraism ce subliniază insignifianţa lui Ezechiel, faptul că nu era decât un om. „Fiul lui" subliniază ideea de „a fi părtaş al firii" lui... şi astfel când O combinăm cu adam, adică „om", sensul obţinut este aceia de „fiinţă omenească." (Traducerea NRSV parafrazează sintagma „fiu al omului", spunând „muritor" pentru a evita folosirea unor termeni pe care-i numeşte „cu orientare masculină", adică fiu şi om; dar asta estompează legătura cu Daniel şi cu modul în care foloseşte Domnul nostru acest text.) La plural este o expresie frecventă prin care este desemnată „omenirea".
Deja când ajungem la Daniel (7:13,14) acest titlu capătă implicaţii aproape mesianice iar în veacul întâi termenul îi este aplicat lui Mesia. Modul în care utilizează Domnul nostru acest titlu pare să profite de ambiguitatea dintre sensul său simplu şi cel tehnic, aşa încât, într-o privinţă, El nu putea fi acuzat de a fi pretins pe faţă că este Mesia, pe când în altă privinţă El nu i-a oprit pe cei înzestraţi cu înţelegerea spirituală corespunzătoare de a accepta semnificaţia mai deplină a persoanei Sale.