Apoi El le dă câteva exemple cu principiile la care recurge El în judecată:

1. Un om care se fereşte de păcat şi trăieşte viaţă neprihănită va trai negreşit (v. 5-9).

2. Fiul rău al unui om neprihănit va muri negreşit (v. 10-13). Evreii din timpul captivităţii precum şi cei din timpul Domnului Isus se lăudau că îl au pe Avraam de tată (Luca 3:8; Ioan 8:39). Dumnezeu scoate însă în evidenţă faptul că nu va fi de nici un folos să aibă un tată neprihănit, dacă viaţa lor este rea. Şi noi avem tendinţa de a ne bizui pe spiritualitatea altora. Dar viaţa neprihănită şi sfântă a părinţilor noştri şi a liderilor evlavioşi trebuie să devină o realitate în propria noastră viaţă.

3. Fiul neprihănit al unui om rău va trăi negreşit (v. 14-17), dar tatăl rău... va muri pentru nelegiuirile sale (v. 18).

4. Un om rău care se pocăieşte şi se lasă de păcatele sale va trăi (v. 21-23).

5. Un om neprihănit care se îndepărtează de neprihănirea sa şi comite fărădelege va muri (v. 24).

Nu există nici o contradicţie între versetul 20 şi Exod 20:5. E drept că aşa cum ni se arată în Exod, copiii sunt în general implicaţi în consecinţele faptelor rele ale părinţilor lor. Drept e şi faptul că, aşa cum ni se arată aici, fiecare este răspunzător pentru acţiunile sale.

În versetul 20, pedeapsa este vremelnică, nu eternă. Este moartea fizică din pricina păcatului săvârşit acum. Principiile afirmate în versetele 5-24 nu au de a face cu viaţa veşnică; altminteri am fi nevoiţi să conchidem că mântuirea se capătă prin fapte (v. 5-9) şi că omul neprihănit ar putea, până la urmă, să se piardă - două doctrine clar dezminţite de Domnul nostru în Noul Testament (de ex., Efeseni 2:8,9; Ioan 10:28).