În aceste treisprezece versete este promisă venirea lui Mesia (”mlădiţa fragedă"); El avea să descindă din casa lui David. Avea să fie un pom roditor şi să aducă siguranţă poporului (v. 23). Dumnezeul nădejdii nu-i lasă fără nădejde, ci le îndreaptă ochii spre Mesia. Şi noi trebuie să avem în vedere viitorul şi să ne mângâiem unii pe alţii cu aceste adevăruri. Cari F. Keil dezvoltă ideea: Cedrul, înălţându-se deasupra celorlalţi arbori, este casa regală a lui David, iar mlădiţa fragedă pe care o rupe Iehova şi o sădeşte nu este împărăţia sau suveranitatea mesianică ci Mesia însuşi, Muntele înalt, descris în versetul 23 drept muntele înalt al Israelului, este Sionul, privit ca scaun şi centru al împărăţiei lui Dumnezeu, care urmează să fie înălţat de către Mesia mai presus de toţi munţii pământului (Isaia 1.2, etc). Mlădiţa sădită de Domnul va creşte, devenind un cedru slăvit, sub care toate păsările îşi vor găsi adăpost. Mesia devine un cedru în împărăţia întemeiată de El, în care toţi locuitorii pământului îşi vor găsi atât hrana (din roadele pomului), cât şi ocrotirea (la umbra sa).

Problemele cu care se confruntă lumea nu pot fi rezolvate prin mijloace politice, care eşuează întotdeauna. Numai întoarcerea lui Cristos oferă vreo speranţă acestei lumi drogate de păcat.