Domnul însuşi este cel ce tălmăceşte înţelesul acestei alegorii. Primul vultur a fost Nebucadneţar, regele Babilonului (v. 12). Acesta l-a dus pe Iehoiachin, regele lui Iuda („ramura cea mai de sus") de la Ierusalim (Liban) în Babilon (ţara traficului) şi în Babilon (cetatea neguţătorilor). De asemenea l-a dus pe Zedechia, vlăstarul de neam împărătesc, şi l-a instaurat ca rege vasal al său în Iuda (v. 13). Un timp Zedechia, viţa nu prea înaltă, a înflorit în patria sa, dar mai târziu a apelat la regele Egiptului (un alt vultur mare), cerând să-l izbăvească de Babilon. Când Zedechia a călcat legământul cu Nebucadneţar (2 Cronici 36:13), asta a echivalat cu călcarea legământului cu Dumnezeu (v. 19). În consecinţă, Zedechia avea să fie şi el dus în Babilon, murind acolo; Faraonul Hofra nu mai putea să-l ajute (v. 16-21).