M. Parabola viţei de vie neroditoare
O viţă de vie este bună doar dacă aduce rod, căci nu e de nici un folos pentru confecţionarea de mobilă, ba nici măcar un cui într-un cuier nu poate fi făcut din ea. Iar dacă a fost carbonizată de un incendiu, este cu atât mai nefolositoare. Într-o privinţă, viţa de vie este chiar poporul Ierusalimului (v, 6). Întrucât nu I-au adus lui Dumnezeu rod, locuitorii Ierusalimului au fost carbonizaţi de incendiul invaziei babiloniene. Dar într-un sens mai cuprinzător, viţa reprezintă întreaga naţiune. Israelul şi Iuda (v. 4). Capătul de nord al viţei a fost carbonizat de asirieni. Capătul de sud a fost carbonizat de egipteni. Iar acum mijlocul viţei (Ierusalim) avea să fie carbonizat de către babilonieni (vezi 2 Regi 25:9). Al doilea foc din versetul 7 înfăţişează captivitatea celor care au reuşit să fugă. Dumnezeu a hotărât ca ţara să fie pustiită (v. 8.). Ca credincioşi avem parte de privilegii foarte mari, dar şi de responsabilitatea de a produce rod pentru slava lui Dumnezeu. Dacă nu-L slăvim cu viaţa noastră, existenţa noastră este zadarnică şi inutilă. Este ca viţa fără rod şi astfel şi mărturia noastră va fi distrusă (conform Ioan 15:6). Ca ramuri în Cristos, Viţa Adevărată, principala noastră funcţie este de a rodi pentru Dumnezeu. Asta înseamnă în principal dezvoltarea caracterului creştin, aşa cum se oglindeşte acesta în roadă Duhului.