Domnul îi face cunoscute robului său „judecăţile cumplite“ pe care le-a rezervat: sabia, foametea, fiarele sălbatice şi ciuma (v. 21). De asemenea, îi declară că nici chiar prezenţa a trei oameni remarcabili ai lui Dumnezeu, precum Noe, Daniel şi Iov, nu ar fi suficientă pentru a cruţa această ţară vinovată. Domnul pune alături numele acestor trei martori de excepţie, care au trăit în epoci atât de diferite (Daniel încă trăia în Babilon), pentru a aminti atât faptul că teama de Dumnezeu şi dreptatea pot fi practicate în orice vremuri, oricât de întunecate, ca cea care precedă potopul, cât şi faptul că El răspunde printr-o eliberare individuală (Proverbe 11.8). Astfel, nimeni nu este îndreptăţit să se dezvinovăţească de purtarea sa, invocând mediul în care trăieşte şi influenţele pe care le suportă.În capitolul 15 este reluată imaginea viei lui Israel (vezi şi cap. 17.6; 19.10). Dacă tot n-a adus roade, atunci … n-ar putea fi oare folosit măcar lemnul ei (v. 3)? În niciun caz! Este fără valoare, numai bun de ars! Ce soartă teribilă au mlădiţele sterile ale viei lui Israel … şi cele pe care Tatăl va fi nevoit să le taie din adevărata viţă (Ioan 15.1,2)!