B. Vedenia lui Ezechiel despre slava lui Dumnezeu pe tronul de pe car

Primul capitol se ocupă de vedenia slavei lui Dumnezeu printre captivi. Ezechiel a văzut mai întâi un vânt năprasnic ce venea din nord. Apoi a văzut patru făpturi vii, fiecare având patru feţe (leu, bou, vultur, om) patru aripi, picioare drepte şi mâini sub aripile sale. (Aceste patru feţe au fost de obicei asociate cu cele patru portrete ale Domnului în Evanghelii: Matei - leul (Cristos ca Rege); Marcu - boul (Cristos ca rob, slujitor); Luca - omul (Cristos ca Omul desăvârşit); Ioan - vulturul (Cristos ca Fiul lui Dumnezeu)). Făpturile simbolizează acele atribute ale lui Dumnezeu care se văd în cadrul creaţiei: maiestatea Sa, puterea, iuţeala şi înţelepciunea Sa. Multe naţiuni îl dau uitării pe Dumnezeul ce tronează deasupra norilor. Ele se închină atributelor Sale, în loc să I se închine Creatorului însuşi. Deasupra firmamentului se afla un tron, pe care şedea Domnul slavei. Lângă fiecare din făpturile vii era o roată sau mai degrabă o roată în interiorul unei roţi (sau poate o roată era dispusă la nouăzeci de grade faţă de cealaltă roată, ca un giro-scop). Astfel viziunea pare să reprezinte un car pe care stă aşezat tronul, cu roţi pe pământ, cu cele patru făpturi vii susţinând o platformă, deasupra aflându-se tronul lui Dumnezeu. Or, tocmai această vedenie a slavei lui Dumnezeu a precedat chemarea lui Ezechiel la slujba de profet.

Pasajul acesta evocă răspunsul din superbul imn compus de Faber:

Dumnezeul Meu, ce minunat eşti Tu!

Ce strălucită-Ţi este maiestatea!

Ce frumos e scaunul Tău de îndurare, în adâncimile lumii arzătoare!

Ce înfricoşători sunt anii Tăi eterni,

O, Domn al veşniciei, Clipă de clipă, neîncetat,

De îngeri prosternaţi înaintea Ta adorat!

Tatăl lui Isus, răsplată a iubirii,

Ce nespusă încântare va fi

Când proşternut 'naintea tronului Tău Te voi privi fără 'ncetare.

- Frederick William Faber

Ezechiel explică la 43:3 că ceea ce a privit a fost vedenia pe care a văzut-o când El a venit să distrugă cetatea. (Traducerea NKJV, urmând textul masoretic, spune: ,,Când am venit." Nota din ediţia The New Scofieid asupra acestei probleme textuale sună astfel: „Evident nu Ezechiel a fost cel care a venit să distrugă cetatea Ierusalim din pricina păcatelor sale, ci Domnul însuşi. Pe baza cerinţelor contextului, după consultarea a şase manuscrise, a versiunii lui Theodotion precum şi a Vulgatei, cea mai bună variantă la care se poate ajunge este «Când El a venit să distrugă cetatea.» O redare posibilă şi probabil de preferat ar fi să citim ultima literă din cuvântul controversat drept o abreviere des folosită a termenului „Domnul". În acest caz am avea varianta: «când Domnul a venit să distrugă cetatea.»") Cu alte cuvinte, vedenia L-a descris pe Dumnezeu în slava Sa venind din nord cu judecată asupra Ierusalimului, babilonienii fiind agenţii prin care Şi-a adus El la îndeplinire judecata.