În acelaşi fel în care purta Ieremia un jug pe umerii săi (Ieremia 28.10), şi Ezechiel este aici invitat să-şi facă un „bagaj de captiv“, având aceeaşi semnificaţie. Aceşti profeţi au fost prin aceasta ei înşişi „semne“ care arătau ce voia Domnul să împlinească (v. 11). Copii ai lui Dumnezeu, întregul nostru comportament trebuie să fie o punere în lumină a ascultării noastre de Dumnezeu, a statutului pe care îl avem, de străini pe pământ, precum şi a apropiatei noastre plecări, … nu în captivitate, ci în patria noastră eternă! Ezechiel nu a fost scutit de întrebări legate de atitudinea sa neobişnuită (v. 9) – după cum, cu siguranţă, nu vom fi nici noi scutiţi de îndată ce vom manifesta o credinţă mai autentică. De teama de a nu ne singulariza în cazul în care ne vom remarca printr-o despărţire fermă de lume, pierdem ocaziile de a da mărturie cu privire la speranţa pe care o avem (1 Petru 3.15).Profeţia neobişnuită din versetul 13 s-a împlinit ad-litteram. Zedechia, cu ochii scoşi, n-a putut vedea ţara captivităţii sale (comp. cu Ieremia 39.7).Versetele 26-28 ne fac cunoscute gândurile celor din casa lui Israel. Neîndrăznind să nege profeţia care îi condamna, ei împing împlinirea acesteia spre vremuri mai îndepărtate.Şi astăzi, „robi răi“ par să-I zică Domnului: «Vino cât mai târziu cu putinţă!».