G. A şaptea urgie - grindina şi focul
„Toate urgiile Mele" probabil înseamnă forţa deplină a urgiilor trimise de Dumnezeu. Domnul îi aminteşte lui Faraon că l-ar fi putut distruge pe el şi pe egipteni cu urgiile anterioare, dar că îl cruţase pentru a-i arăta puterea Lui şi pentru a-Şi răspândi faima pe întreg pământul. Nu găsim nici un gând în versetul 16 din care să reiasă că Faraon ar fi fost predestinat pedepsei veşnice. Reprobarea nu este o doctrină biblică. Domnul S-a folosit de Faraon ca exemplu despre ceea ce se întâmplă cu cineva care este hotărât să se împotrivească puterii lui Dumnezeu (vezi şi Rom 9:16, 17).
Următoarea urgie a constat în grindină, fulgere sau foc şi trăsnete. Acestea au distrus oameni, animale şi toate grânele gata de recoltat (cf. v. 31,32); dar grâul şi secara n-au fost atinse fiindcă acestea se coc mai târziu. Israeliţii , care locuiau în Gosen, n-au fost atinşi. Ca răspuns la rugămintea lui Faraon, Moise s-a rugat şi urgia s-a oprit. Dar, după cum se aştepta Moise. Faraon s-a îndârjit şi mai mult în hotărârea de a nu-i lăsa pe evrei să plece.