Domnul a răspuns cu dragoste şi delicatele la bosumflarea lui Moise, asigurându-l mai întâi că Faraon îi va lăsa pe israeliţi să plece întrucât mâna puternică a lui Dumnezeu îl va forţa să facă acest lucru. Apoi i-a reamintit lui Moise că El li Se revelase patriarhilor ca El-Şadai sau Dumnezeul Atotputernic, mai degrabă decât ca Iehova (NKJV „Domnul"), numele personal al Dumnezeului care respectă termenii oricărui legământ pe care l-a încheiat. Gândul care se desprinde de aici ar fi că acum El Se va dezvălui ca Domnul într-un mod cu totul nou, deci cu o putere nouă de izbăvire a poporului Său. El încheiase un legământ şi era pe punctul de a-l duce la îndeplinire prin eliberarea israeliţilor din Egipt şi aducerea lor în Ţara Făgăduinţei. Observaţi repetarea de şapte ori a sintagmei: ,,Eu voi" în versetele 6-8. Numele „Iehova" (sau „Domnul") mai fusese folosit şi înainte, dar acum capătă o nouă semnificaţie. Observau douăzeci şi cinci de pronume personale folosite de Dumnezeu în aceste versete, subliniind ceea ce a făcut El, ce făcea şi ce va face. Se pare că lui Moise i-a scăpat acest lucru, deoarece continua să fie preocupat de inadecvarea sa. Totuşi, după ce primeşte noi asigurări din partea Domnului, el ascultă de cuvântul Domnului (cap. 7). „Buzele necircumcise" din versetele 12 şi 30 înseamnă glas tremurător. Moise nu se considera un bun vorbitor.