Când Moise şi Aaron i-au dat lui Faraon primul ultimatum, acesta i-a acuzat că-i distrag pe oameni de la lucru. De asemenea, le-a îngreunat munca, poruncind ca de atunci încolo să-şi adune singuri paiele pentru cărămizi, fără să scadă cota ce trebuia îndeplinită. Faraon le făcea viaţa imposibilă evreilor, amintindu-ne de tratamentul aplicat de nazişti evreilor în lagărele de concentrare. Acum au fost nevoiţi să cutreiere Egiptul să adune mirişte în loc de paie. Textul ebraic indică dispreţul cu care erau trataţi aceşti oameni asupriţi. Cole subliniază că miriştea este un substitut de proastă calitate ai paielor, întrucât este dură şi neomogenă (Cole, Exodus, p. 82. Autorul încearcă să reproducă în engleză atitudinea dispreţuitoare a păzitorilor de sclavi prin traducerea: „stub themselves stubble" - aproximativ: „să se facă paie", v. 12).