Egiptul oferă o imagine zguduitoare a lumii, altfel spus, a societăţii omeneşti organizate fără Dumnezeu. Prin chiar respingerea autorităţii lui Dumnezeu, lumea şi-l ia ca şef pe Satan, numit şi „stăpânitorul acestei lumi“ (Ioan 16.11). Este un prinţ dur şi fără scrupule, a cărui imagine ni se prezintă prin crudul faraon. Când unui suflet începe să i se trezească conştiinţa şi geme pentru eliberare (precum Israel în acest capitol), Satan nu precupeţeşte nici un efort ca să-l reţină şi să-l prindă şi mai strâns, împovărându-l cu munci suplimentare (vezi v.9). El distrage acea persoană printr-un iureş de activităţi, pentru a-i abate gândurile lăuntrice şi a-l împiedica să găsească timp să se ocupe de nevoile sufletului său.Da, am cunoscut şi noi prea bine ce înseamnă a geme sub jugul lui Satan, „robi ai păcatului“ (Romani 6.17), „robiţi diferitelor pofte şi plăceri“ (Tit 3.3), incapabili să ne eliberăm prin propriile eforturi. Este oare cu putinţă ca dintre cititorii noştri să se găsească cineva în această stare? Cuvântul lui Dumnezeu îi oferă o eliberare deja împlinită. Hristos, Cel care este mai mare decât Moise, nu numai că a vestit-o, ci El Însuşi a împlinit această răscumpărare. El a smuls sufletele noastre de sub groaznica robie a diavolului, a lumii şi a păcatului.