B. Reticenţa lui Moise (4:1-17)
Moise a continuat să se îndoiască de faptul că poporul îl va accepta în calitate de purtător de cuvânt al lui Dumnezeu. Poate deziluzia din 2:11-15 se cuibărise adânc în sufletul lui. De aceea, Dumnezeu i-a dat trei semne, sau miracole, care să confirme că era angajat într-o misiune divină.
1. Toiagul său, când a fost aruncat pe pământ, s-a transformat în şarpe. Luat de coadă, şarpele a devenit din nou toiag.
2. Mâna introdusă în sân s-a acoperit de lepră. Aceeaşi mână, băgată din nou în sân a fost vindecată de lepră.
3. Apa Nilului, vărsată pe pământ, s-a transformat în sânge. Aceste semne au avut menirea de a-i convinge pe israeliţi că Moise era trimisul lui Dumnezeu. Ele exprimau puterea lui Dumnezeu asupra lui Satan (şarpele) şi a păcatului (ilustrat de lepră), precum şi faptul că Israel avea să fie scăpat de ambele prin sânge.