Apoi cu privire la ascultarea lor, citim: „Copiii lui Israel au făcut toate aceste lucrări după toate poruncile pe care le dăduse lui Moise Domnul. Moise a cercetat toate lucrările; şi iată le făcuseră cum poruncise Domnul, aşa le făcuseră. Şi Moise i-a binecuvântat” (Cap. 39.42, 43). Domnul dăduse cele mai amănunţite îndrumări pentru facerea cortului. Nu lăsase loc pentru iscusinţa, mintea sau bunul simţ al omului. Nu dăduse o „însemnare” nelămurită şi apoi să lase pe om să facă ce crede el mai nimerit. Vezi, a zis El, să faci toate după Izvodul care ţi s-a arătat pe munte (Exod 25. 40; 26.30; Evr. 8.5). Nici-un loc pentru născocirea omului. Dacă omul ar fi fost lăsat să facă un singur ţăruş, ţăruşul acela ar fi fost ne la locul lui în judecata lui Dumnezeu. Putem vedea în capitolul 32 ce poate face unealta omului. Slavă Domnului că omul cu iscusinţa lui n-avea ce căuta în facerea cortului. Ei au făcut întocmai şi numai ce li se poruncise: nimic mai mult, dar nimic mai puţin. Ce lecţie pentru Biserică! Sunt multe lucruri în istoria lui Israel de care trebuie să ne ferim; cârtirile lor, făgăduielile nechibzuite, închinarea lor la idoli etc; dar, în aceste două lucruri, putem să-i luăm pildă. Dărnicia noastră să fie din toată inima şi ascultare cât mai deplină.