15. Curtea exterioară, stâlpii şi perdeaua (38:9-31)
Curtea exterioară ce împrejmuia tabernacolul era alcătuită din pânze de in, sprijinite pe cincizeci şi şase de stâlpi montaţi pe piedestale de bronz cu cârlige de argint şi perdeaua brodată de la poarta curţii. Inul alb întruchipează neprihănirea care îl împiedică pe păcătosul necredincios de a se apropia de. Dumnezeu, dar care de asemenea îl separă şi îl protejează pe credincios, în siguranţa din interior. În curte nu se putea intra decât prin poartă, care era făcută din ţesătură fină de in şi brodată cu fire albastre, purpurii şi stacojii. Aceasta ne aminteşte de Cristos („Eu sunt uşa", In 10:9), singura cale de apropiere de Dumnezeu. Inul fin este o imagine a purităţii Sale total nepătate; albastrul ne sugerează originea Sa cerească; purpuriul: slava Sa regală; stacojiul: suferinţa Sa pentru păcat.
