Acest capitol cuprinde o repetare a feluritelor părţi ale cortului şi lucrurilor din el. Nu e nevoie să mai adaug ceva, întrucât am arătat însemnătatea celor mai de seamă părţi din el. Sunt însă două lucruri din care putem scoate învăţături de folos. Întâi, graba poporului de a da de bunăvoie ce-l lasă inima şi al doilea ascultarea poporului cu privire la lucrul cortului întâlnirii.
Cu privire la dărnicia lor de bună voie, citim: „Scândurile pentru cort le-au făcut din lemn de salcâm, aşezate în picioare. Lungimea unei scânduri era de zece coţi, şi lăţimea unei scânduri de un cot şi jumătate. Fiecare scândură avea două urechi, unite una cu alta; tot aşa au făcut la toate scândurile cortului. Au făcut douăzeci de scânduri pentru cort, înspre partea de miazăzi. Au pus patruzeci de picioare de argint sub cele douăzeci de scânduri, câte doua picioare sub fiecare scândura, pentru cele doua urechi ale ei. Au făcut apoi douăzeci de scânduri pentru a doua latură a cortului, latura dinspre miazănoapte, cu cele patruzeci de picioare de argint ale lor, câte două picioare sub fiecare scândură. Au făcut apoi şase scânduri pentru fundul cortului, înspre apus. Au făcut două scânduri pentru cele doua unghiuri ale cortului în partea din fund; acestea erau făcute din două bucăţi, începând de la partea de jos, şi bine legate la vârf printr-un cerc; la fel au făcut pentru amândouă scândurile din cele două unghiuri”. (Exod 36. 20-29).