În continuare Moise a cerut să vadă slava lui Dumnezeu. Dumnezeu a răspuns promiţând să Se reveleze pe Sine ca un Dumnezeu al harului şi îndurării (vezi Exod 34:6, 7). Moise nu putea să vadă faţa lui Dumnezeu şi să trăiască, dar avea să i se permită să stea pe o stâncă în timp ce slava lui Dumnezeu urma să treacă pe lângă el, Moise prividu-L pe Dumnezeu doar din spate. Desigur, aceasta e o redare în limbaj figurat a prezenţei lui Dumnezeu, deoarece Dumnezeu nu are trup (In 4:24). După cum s-a exprimat Hywell Jones:
„Moise e pe punctul de a vedea acea geană de lumină ce constituie indiciul sigur a ceea ce urmează a fi deplina splendoare, în toată strălucirea ei."
Nimeni nu poate vedea faţa lui Dumnezeu şi apoi să rămână în viaţă (v. 20). Înseamnă că nimeni nu poate privi gloria dezvelită a lui Dumnezeu, căci El locuieşte „în lumină de care nu te poţi apropia, pe care nici un om nu L-a văzut, nici nu-L poate vedea" (1Tim 6:16). În acest sens, nimeni nu L-a văzut pe Dumnezeu niciodată (1In 4:12), Atunci cum vom putea explica pasaje din Biblie în care ni se spune că anumiţi oameni L-au văzut pe Dumnezeu fără să moară? De exemplu, Agar (Gen 16:13); Iacov (Gen 32:30); Moise, Aaron, Nadab, Abihu şi şaptezeci de bătrâni ai Israelului (Exod 24:9-11); Ghedeon (Jud 6:22,23); Manoa şi soţia sa (Jud 13:22); Isaia (Isa 6:1); Ezechiel (Ezec 1:26, cf. 10:20); Ioan (Apoc 1:17).
Răspunsul e că aceşti oameni L-au văzut pe Dumnezeu reprezentat de Domnul Isus Cristos. Uneori El S-a arătat ca îngerul Domnului (vezi Judecători 6, unde este discutată această doctrină), uneori ca Omul iar o dată S-a manifestat pe Sine ca un Glas (Exod 24:9-11; cf. Deut 4:12). Singurul Fiu născut care este în sânul Tatălui L-a făcut cunoscut pe Dumnezeu în deplinătatea Sa (In 1:18). Cristos este strălucirea slavei lui Dumnezeu şi chipul expres al Persoanei Sale (Evr 1:3). De aceea El a putut afirma: „Cine M-a văzut pe Mine L-a văzut pe Tatăl" (In 14:9).