Moise s-a întors pe munte, ca să se întâlnească din nou cu Domnul, crezând că va putea face ispăşire pentru păcatul poporului (v. 30-32). Răspunsul Domnului a venit pe două planuri: Mai întâi, El avea să-i pedepsească pe cei ce au făcut viţelul (pedeapsă concretizată prin izbucnirea epidemiei de ciumă sau trimiterea unei urgii, conform altor traduceri, v. 35). În al doilea rând, Dumnezeu avea să trimită îngerul Său Care să meargă înaintea lui Moise, pe când acesta conducea poporul spre Pământul Făgăduinţei. Caracterul strălucit al lui Moise este evidenţiat cu prisosinţă de versetul 32, unde ni se arată că el a fost dispus să moară pentru poporul său. „Şterge-mă din cartea Ta" este un mod figurat de a spune: „Ia-mi viaţa"(unii cred că, asemenea lui Pavel cu cincisprezece veacuri mai târziu, Moise a fost dispus să fie făcut el însuşi anatema, adică să sufere pierzare, dacă prin aceasta ar fi putut să-şi salveze fraţii israeliţi). Dumnezeu i-a cruţat însă viaţa lui Moise, dar viaţa preaiubitului Său Fiu nu a cruţat-o. Da, acesta a fost caracterul Mântuitorului nostru, El, Cel drept, care a murit pentru cei nedrepţi!