Încurajat de această revelaţie că Dumnezeu este cu adevărat prezent şi gata să vină în ajutorul poporului Său, lui Moise i s-a spus să-i înştiinţeze pe israeliţi că în curând vor fi liberi. De asemenea, trebuia să-l încerce pe Faraon, cerându-i să-i lase pe israeliţi să facă o călătorie de trei zile pentru a aduce jertfe Domnului. Aceasta nu era o încercare de a-l înşela, ci un test minim al disponibilităţii lui Faraon. De asemenea, avea menirea de a-i feri pe egipteni să vadă jertfirea unor animale pe care ei le considerau sfinte. Dumnezeu ştia că Faraon nu va ceda decât sub presiunea puterii divine. Minunile versetului 20 sunt urgiile pe care Dumnezeu le-a trimis asupra Egiptului. Când acestea se vor fi terminat, egiptenii vor fi bucuroşi să le dea femeilor evreice orice vor dori acestea! Averea astfel adunată urma să fie o compensaţie echitabilă pentru toată munca de sclavi pe care au prestat-o sub crunta asuprire a stăpânilor de sclavi egipteni. Israeliţii nu „au împrumutat" bijuterii şi articole vestimentare (cum apare în versiunea KJV); ci „au cerut" aceste lucruri (NKJV). Nu a fost vorba de nici o înşelăciune, ci doar achitarea simbriei ce li se datora!