Să observăm succesiunea verbelor în acest pasaj: am chemat pe nume, am umplut cu Duhul lui Dumnezeu, am dat înţelepciune, am rânduit. Tot ce este legat de slujire este dirijat de sus, de Dumnezeu Însuşi. Nici chiar Moise nu era calificat să aleagă lucrătorii. În Fapte vedem cum Duhul Sfânt i-a desemnat pe Barnaba şi pe Saul pentru lucrarea la care-i chemase Dumnezeu (Fapte 13.2). Desigur, nu trebuie ca lucrătorul însuşi să decidă ce vrea să facă, ci Dumnezeu îl rânduieşte şi îl umple cu înţelepciunea necesară. Dumnezeu a dat fiecăruia o măsură de inteligenţă. În ce fel o folosim pe a noastră? Pentru a ne ocupa cu studii laborioase sau pentru a ne face un trai mai bun? Dar dorinţa Domnului este ca, sub influenţa Duhului Său, să ne folosim toate capacităţile pentru slujirea Lui.În sfârşit, tot Dumnezeu dă slujitorilor Săi, împreună cu slujba, şi odihna necesară. Evanghelia ni-L prezintă pe Domnul chemându-i pe ucenici, trimiţându-i şi, în cele din urmă, la întoarcerea lor, luându-i deoparte ca să se odihnească puţin (Marcu 6.7, 31). În acest pasaj, odihna ia forma sabatului. „Sabatul a fost făcut pentru om“, a spus Domnul Isus (Marcu 2.27). Să-I mulţumim lui Dumnezeu pentru odihna pe care ne-o dă.