1. Altarul tămâierii
Altarul tămâierii era din lemn poleit cu aur şi stătea în locul sfânt. Era un pătrat cu latura de 18 ţoii şi înălţimea de trei picioare. Se mai numea şi altarul de aur. Pe acest altar se ardea tămâie dimineaţa şi seara, simbolizând lucrarea de mijlocire a lui Cristos pentru noi. Deşi acesta se afla în locul sfânt, era atât de strâns legat de Sfânta Sfintelor încât redactorul epistolei către Evrei se pare că afirmă că acesta se afla după perdeaua a doua (Evr 9:4, KJV), deşi termenul folosit în cartea Evrei ar putea fi tradus şi prin cădelniţă (grecescul thumiaterion înseamnă, textual: „loc (sau lucru) pentru tămâie", de unde deducem că s-ar putea referi la altarul de tămâiere sau la cădelniţa ce era dusă în spatele perdelei în Ziua Ispăşirii, umplută cu tămâie de pe altar). Altarul era transportat cu ajutorul drugilor ce treceau prin inelele aflate sub cununi, de ambele părţi ale altarului.
