În continuare lui Moise i s-a poruncit să umple mâinile preoţilor cu materialele necesare pentru jertfă, autorizându-i astfel să aducă jertfe (v. 22-28). Prima jertfa (v. 22-25) trebuia legănată înaintea Domnului, iar apoi arsă pe altarul arderii de tot. Pieptul berbecului era legănat înaintea Domnului, probabil pe plan orizontal, iar umărul sau coapsa erau legănate înaintea Domnului pe plan vertical, Aceste două porţiuni erau oferite apoi preoţilor ca hrană (v. 26-28). Pieptul legănat se referă la afecţiunea pe care ne-o poartă Dumnezeu, iar umărul legănat simbolizează puterea Sa care se întinde în folosul nostru. Hainele lui Aaron au devenit proprietatea fiilor săi după el, întrucât preoţia se transmitea din tată în fiu (v. 29, 30). Alimentaţia preoţilor şi modul de preparare a alimentelor sunt descrise în versetele 31-34.