Pe turban marele preot avea o plăcuţă de aur gravată cu cuvintele: „SFINŢENIE DOMNULUI", care trebuia să stea întotdeauna pe fruntea sa, pentru nelegiuirea lucrurilor sfinte, având, prin urmare, menirea de a ne aminti că până şi cele mai sacre fapte săvârşite de noi sunt pătate de păcat. După cum s-a exprimat odată episcopul Beveridge: „Nu pot să mă rog, dar păcătuiesc. Trebuie să mă pocăiesc de pocăinţa mea iar lacrimile mele trebuie spălate cu sângele Răscumpărătorului meu."