„Să pui în pieptarul judecăţii Urim şi Tumim, care să fie pe inima lui Aaron, când se va înfăţişa el înaintea Domnului. Astfel, Aaron va purta necurmat pe inima lui judecata copiilor lui Israel, când se va înfăţişa înaintea Domnului” (verset 30). Din felurite părţi ale Cuvântului, vedem că „Urim” era în legătură cu împărtăşirea gândurilor lui Dumnezeu cu privire la feluritele întrebări, care se ridicau în istoria lui Israel. Astfel, de pildă, în timpul numirii lui Iosua, se spune: „Să se înfăţişeze înaintea preotului Eleazar, care să întrebe pentru el judecata lui Urim înaintea Domnului” (Numeri 27. 21). Despre Levi se spune: „Tumim şi Urim au fost încredinţaţi bărbatului sfânt, – ei învaţă pe Iacov poruncile Tale, şi pe Israel legea Ta” (Deut. 33. 8-10). „Saul a întrebat pe Domnul şi Domnul nu i-a răspuns nici prin vise, nici prin Urim, nici prin prooroci” (1 Sam. 28. 6). „Şi dregătorul le-a spus să nu mănânce lucruri prea sfinte, până când un preot va întreba pe Urim şi Tumim” (Ezdra 2. 63). Vedem astfel că marele preot nu purta numai judecata adunării înaintea Domnului, ci şi făcea cunoscut adunării hotărârea rostită de Domnul: scumpe şi sfinte însărcinări! Tot astfel este, dar într-o desăvârşire dumnezeiască, cu „Marele nostru Preot, care a străbătut cerurile” (Evr. 4. 14). El poartă neîncetat pe inima Lui judecata poporului Său şi, prin Duhul Sfânt, El ne face cunoscut gândul lui Dumnezeu, cu privire la cele mai neînsemnate împrejurări ale vieţii noastre de toate zilele. Noi n-avem nevoie nici de vise, nici de vedenii: dacă în adevăr umblăm călăuziţi de Duhul, ne vom bucura de toată siguranţa ce o poate da desăvârşitul „Urim”, pe care-l poartă pe inima Sa Marele nostru Preot.