În capitolul 28, este vorba despre veşminte, iar în capitolul 29 despre jertfe. Cele dintâi sunt într-o legătură mai strânsă cu nevoile norodului; cele din urma, cu drepturile lui Dumnezeu. Veşmintele sunt şi înfăţişează feluritele slujbe şi însuşiri ale preoţimii „Efodul” era cel mai de seamă veşmânt preoţesc; el era nedespărţit de cei doi umerari şi pieptar, şi ne învaţă astfel că puterea umărului preotului şi dragostea inimii sale erau în totul închinate intereselor acelora pe care îi înfăţişa şi pentru care purta efodul. Aceste lucruri, înfăţişate în pilde în Aaron, sunt împlinite în Hristos: puterea Lui fără seamăn şi iubirea Lui nemărginită sunt ale noastre pe vecie. Umărul, care ţine lumea, ţine pe cel mai slab şi neînsemnat mădular al adunării sau Bisericii lui Dumnezeu, răscumpărat cu preţ de sânge. Inima lui Isus este plină de o dragoste neschimbată, de o iubire veşnică şi neobosită pentru cel mai puţin luat în seamă din adunarea sau Biserica lui Dumnezeu.