Tabernacolul propriu-zis era împărţit în două încăperi: prima, locul sfânt, avea dimensiunea de 30 x 15 picioare şi apoi locul preasfânt (sfânta sfintelor), cu dimensiunea de 15 x 15 picioare. Aceste două încăperi erau despărţite de o perdea făcută din pânză fină de in şi brodată cu heruvimi. Perdeaua se sprijinea pe patru stâlpi. Chivotul şi scaunul îndurării trebuiau să stea în locul preasfânt, pe când masa pâinii punerii înainte şi sfeşnicul de aur trebuiau să stea în locul sfânt. Altarul tămâierii (cap. 30) era singura piesă de mobilier care se mai afla în locul sfânt, fiind aşezat în faţa perdelei. Sfeşnicul se afla pe latura sudică a locului sfânt iar masa în partea de nord. Uşa tabernacolului era o perdea ţesută, similară cu perdeaua dinăuntru, dar atârnată pe cinci stâlpi din lemn de salcâm poleiţi cu aur şi sprijinindu-se pe postamente de bronz.
Ilustraţia arată poziţiile relative ocupate de mobilierul cortului folosit la închinarea israeliţilor. Cortul (tabernacolul) a fost mărit, pentru ca elementele să se poată vedea mai clar.