După aceste trei obiecte – chivotul, masa şi sfeşnicul – urmează descrierea Cortului propriu-zis. Acesta era o structură de scânduri care alcătuiau trei pereţi, peste care se întindeau patru învelitori suprapuse, fiecare făcută din mai multe covoare.Prima învelitoare, numită „cortul“, era aşezată dedesubt şi ţinea loc de acoperiş. Nu o putem admira decât ţinându-se în sanctuar. Era ţesută din fire de diferite culori, pe care le regăsim atât la perdea (v. 31), cât şi în îmbrăcămintea marelui preot (28.5). Fiecare culoare subliniază o anumită glorie a lui Hristos. Inul subţire răsucit ilustrează umanitatea Lui desăvârşită; albastrul, caracterul Lui ceresc; purpuriul, gloria Lui universală; stacojiul, domnia Lui peste Israel. Încheietorile (cheotorile) albastre şi cârligele (copcile) de aur care îmbinau perdelele ne amintesc de legăturile cereşti şi divine care-i unesc pe cei răscumpăraţi.Cea de-a doua învelitoare, din piei de capră, cea de-a treia, din piei de berbec, şi cea de-a patra, din piei de viţel de mare, sugerează, respectiv, despărţirea, consacrarea (29.27) şi vigilenţa. Dumnezeu a găsit aceste virtuţi în viaţa lui Isus aici jos şi doreşte ca ele să se manifeste acum în mod similar în viaţa copiilor Săi.