«Sfeşnicul de aur curat” vine la urmă, fiindcă preoţii lui Dumnezeu au nevoie de lumină ca şi de hrană: şi una şi alta o au prin Hristos. „Sfeşnicul acesta să fie făcut de aur bătut: piciorul, fusul, potiraşele, gămălioarele şi florile lui să fie dintr-o bucată”. „Cele şapte candele, care luminau în faţa sfeşnicului”, arată desăvârşirea luminii şi puterii Duhului Sfânt, întemeiate pe desăvârşirea lucrării Domnului Hristos. Lucrarea Duhului Sfânt nu poate fi niciodată despărţită de lucrarea Domnului Isus; aceasta se arată în două feluri în sfeşnicul de aur. Cele şapte candele unite de fus prin aur bătut, ne arată lucrarea îndeplinita de Domnul Hristos, ca fiind singura temelie pe care se sprijină arătarea Duhului Sfânt în Biserică. Duhul Sfânt n-a fost dat, decât după ce Isus a fost proslăvit (Vezi Ioan 7.39 şi Fapte. 19.2-6). În capitolul trei din Apocalipsă, Domnul Hristos este înfăţişat Bisericii din Sardes ca având şapte Duhuri, Stând la dreapta lui Dumnezeu, Domnul Isus a răspândit Duhul Sfânt asupra Bisericii Lui, pentru ca aceasta să poată străluci prin puterea şi desăvârşirea lucrării Lui.
Vedem de asemenea că una din slujbele deosebite ale lui Aaron era îngrijirea celor şapte candele. „Domnul a vorbit lui Moise, şi a zis: „Porunceşte copiilor lui Israel să-ţi aducă pentru sfeşnic untdelemn curat de măsline tescuite, ca să ţină candelele aprinse neîncetat. Aaron să-l pregătească dincoace de perdeaua dinlăuntru, care este înaintea mărturiei, în cortul întâlnirii, pentru ca să ardă neîncetat de seara până dimineaţa în faţa Domnului. Aceasta este o lege veşnică pentru urmaşii voştri. Să aşeze candelele în sfeşnicul de aur curat, ca să ardă neîncetat înaintea Domnului” (Levitic 24). Astfel, lucrarea Duhului Sfânt în Biserică este unită cu lucrarea Domnului Isus pe pământ şi în cer. Cele şapte candele erau, fără îndoială, acolo. Însă lucrarea şi paza preotului erau trebuincioase pentru aşezarea şi ţinerea lor aprinsă.
Preotul trebuia să se slujească într-una de mucări şi vase pentru cenuşă, menite sa primească ce cădea din candele, ca să scoată tot ce astupa curgerea undelemnului curat. Aceste mucări şi vase pentru cenuşă erau de asemenea de aur curat, pentru ca toate aceste lucruri erau rodul lucrării dumnezeieşti. Dacă Biserica este o „lumină”, ea nu poate fi decât prin puterea Duhului Sfânt; iar aceasta putere se întemeiază pe Hristos, care prin jertfa Lui a ajuns izvorul şi puterea tuturor lucrurilor pentru Biserica Lui. Totul este de la Dumnezeu. Fie că privim înăuntrul acelei perdele minunate, fie că privim chivotul cu capacul şi cei doi heruvimi: sau că ne îndreptăm luarea aminte spre ce este în afara perdelei, pe masă şi sfeşnicul curat, împreună cu celelalte lucruri trebuincioase, totul ne vorbeşte despre Dumnezeu, descoperit în legătură cu Fiul, sau cu Duhul Sfânt.
Cititori creştini, chemarea voastră vă aşează în mijlocul acestor scumpe adevăruri. Locul vostru nu este numai în mijlocul „chipurilor lucrurilor care sunt în ceruri”, ci chiar în mijlocul lucrurilor cereşti; aveţi „prin sângele lui Isus o intrare slobodă în locul prea sfânt” (Evrei 11.23; 10.19). Sunteţi preoţi pentru Dumnezeu. Pâinea pentru punerea înainte este a voastră. Locul vostru este la masa curată, ca să mâncaţi pâinea preoţească, în lumina Duhului Sfânt. Nimeni nu vă poate lua aceste drepturi dumnezeieşti, sunt ale voastre pentru totdeauna. Păziţi-vă de tot ce vă poate face să nu vă bucuraţi de aceste lucruri. Păziţi-vă de orice poftă, de orice simţire, de orice închipuire care n-ar fi curată. Ţineţi răstignit pe omul vostru vechi; fiţi morţi faţă de lume; îndepărtaţi pe Diavolul de la voi. Duhul Sfânt să va umple sufletul numai de Hristos; atunci veţi fi în adevăr sfinţi şi totdeauna fericiţi; veţi aduce roadă şi Tatăl va fi proslăvit prin voi şi „bucuria voastră va fi deplină”.