Apoi Moise primeşte îndrumări cu privire la „masa cu pâinile pentru punerea înainte”. Pe această masă era aşezata hrana preoţilor lui Dumnezeu. Timp de şapte zile, aceste douăsprezece pâini, făcute din floare de făină şi tămâie curată, erau aduse înaintea lui Dumnezeu; în urma, erau înlocuite cu altele, şi erau ale preoţilor care le mâncau într-un loc sfânt (Levitic 24. 5-9). Ştim că aceste douăsprezece pâini înfăţişează pe „omul Isus Hristos”. Floarea făinii din care erau făcute, este icoana preînchipuitoare a firii omeneşti a Mântuitorului, pe când tămâia curată închipuie întreaga predare a firii Lui omeneşti în slujba lui Dumnezeu. Dacă Dumnezeu îşi are preoţii Lui, care-i slujesc în locul sfânt, va avea fără îndoială şi o masă pentru ei, iar Hristos este pâinea de pe masă. Masa curată şi cele douăsprezece pâini închipuie pe Hristos, ca înfăţişându-se întotdeauna înaintea lui Dumnezeu, în toată curăţenia firii Lui omeneşti şi dat ca hrana familiei preoţeşti. Cele şapte zile arată că ne bucurăm de Hristos în chip desăvârşit, iar cele douăsprezece pâini arată că bucurarea aceasta se face în om şi prin om. Poate arată şi legătura Domnului Isus cu cele douăsprezece seminţii ale lui Israel şi cu cei doisprezece apostoli ai Mielului.