După chivot si ceea ce cuprinde el, vine „capacul ispăşirii.” „Să faci un capac al ispăşirii de aur curat: lungimea lui să fie de doi coţi şi jumătate, şi lăţimea lui de un cot şi jumătate. Să faci doi heruvimi de aur, să-i faci de aur bătut, la cele doua capete ale capacului ispăşirii. Heruvimii să fie cu aripile întinse pe deasupra, acoperind cu aripile lor capacul ispăşirii, şi cu feţele întoarse una spre alta; heruvimii să aibă faţa întoarsă spre capacul ispăşirii. Să pui capul ispăşirii pe chivot, şi în chivot sa pui mărturia, pe care ţi-o voi da. Acolo mă voi întâlni cu tine; şi de la înălţimea capacului ispăşirii, dintre cei doi heruvimi aşezaţi pe chivotul mărturiei, îţi voi da toate poruncile Mele pentru copiii lui Israel” (vers. 17-22). Dumnezeu arată aici planul Său de îndurare, pogorându-se de pe muntele în flăcări, ca să-şi ia locul pe capacul ispăşirii. El putea să stea acolo, cât timp tablele mărturiei erau neatinse în chivot şi cât timp ceea ce înfăţişa puterea Lui în facerea şi îngrijirea lumii se ridica la dreapta şi la stânga, ca însoţitoare nedespărţite ale acestui scaun pe care Dumnezeu stătea, scaunul harului aşezat pe dreptate dumnezeiască şi sprijinit prin dreptate şi judecată. Acolo strălucea slava Dumnezeului lui Israel. De acolo izvorau poruncile Lui, îndulcite şi făcute plăcute prin izvorul de îndurare, de unde veneau şi mijlocitorul care le trimetea asemănătoare razelor soarelui din miezul zilei, care, trecând printr-un nor, înviorează şi rodesc, fără ca strălucirea lor să ne orbească. „Şi poruncile Lui nu sunt grele” (1 Ioan 5.3), când le primim de deasupra capacului ispăşirii, fiindcă vin unite cu harul, care ne da ureche de auzit şi putere să ascultăm.
Chivotul şi capacul ispăşirii, privite ca un tot, sunt pentru noi o icoana izbitoare a lui Isus Hristos, în fiinţa şi lucrarea Lui. Prin faptul că a fost fără prihană faţă de lege, El a slăvit-o; iar, prin moartea Lui, s-a făcut o jertfă de ispăşire sau un capac de ispăşire pentru toţi cei ce cred în El (Rom. 3. 25). Îndurarea lui Dumnezeu nu putea sta decât pe o temelie de desăvârşită dreptate, „Harul să stăpânească dând neprihănirea, ca să dea viaţa veşnica, prin Isus Hristos, Domnul nostru” (Rom. 5. 21). Singurul loc, unde se pot întâlni Dumnezeu şi omul, este acela unde harul şi dreptatea se întâlnesc într-o desăvârşită armonie. Nimic nu place lui Dumnezeu decât o dreptate desăvârşită, şi nimic nu place omului decât un har desăvârşit. Numai la cruce „bunătatea şi credincioşia se întâlnesc, dreptatea şi pacea se sărută” (Ps. 85. 10): astfel păcătosul care crede găseşte pace pentru sufletul lui. El vede că dreptatea lui Dumnezeu şi dezvinovăţirea lui stau pe aceeaşi temelie, adică pe lucrarea săvârşită de Domnul Hristos. Când omul, sub îmboldirea puternică a adevărului lui Dumnezeu, la locul care i se cuvine ca păcătos, Dumnezeu poate prin harul Său, să-i ia locul ca Mântuitor; şi atunci orice întrebare este lămurită, căci crucea a răspuns tuturor cerinţelor dreptăţii dumnezeieşti, iar râurile harului puteau să curgă în voie. Când un Dumnezeu drept şi un păcătos pierdut se întâlnesc pe acelaşi capac al ispăşirii stropit cu sânge, totul este în rânduială şi pentru totdeauna, spre a proslăvi pe Dumnezeu intr-un chip desăvârşit şi spre a mântui pe păcătos pentru veşnicie. Trebuie ca Dumnezeu să fie găsit adevărat, deşi orice om este un mincinos; şi când omul este adus înaintea lui Dumnezeu în aceeaşi stare de suflet, şi când a primit locul pe care i l-a dat adevărul lui Dumnezeu, atunci află că Dumnezeu s-a arătat ca un împărţitor al dreptăţii fără părtinire; cugetul lui găseşte astfel nu numai o pace asigurată, dar şi starea de a fi în legătură cu Dumnezeu şi de a asculta cuvântul Lui sfânt, în înţelepciunea legăturii în care i le-a adus harul dumnezeiesc.
„Locul prea sfânt” ne înfăţişează o întâmplare minunată. Chivotul, capacul ispăşirii, heruvimii, slava! Ce privelişte pentru marele preot al lui Israel, când intră o dată pe an, dincolo de perdea! Dea Domnul ca să ni se deschidă ochii şi priceperea să înţelegem mai bine adevărata însemnătate a acestor lucruri.