9. Revelarea slavei lui Dumnezeu (24:9-18)
După aceasta, Moise şi ceilalţi s-au suit din nou pe Muntele Sinai, cum li s-a poruncit în versetele 1 şi 2 să facă. Acolo L-au văzut pe Dumnezeu în slava Sa. În mod obişnuit, a-L vedea pe Dumnezeu ar însemna pentru cineva să moară, dar aici nu s-a întâmplat aşa. Oamenii aceştia nu au fost omorâţi, ci L-au văzut pe Dumnezeu, şi au mâncat şi au băut. Cu alte cuvinte, L-au văzut pe Dumnezeu şi au trăit, apucând să mănânce jertfa de pace.
Asistăm în Biblie la un aparent paradox în privinţa capacităţii de a-L vedea pe Dumnezeu. Pe de o parte, există versete care par să indice că este cu neputinţă să-L vedem pe Dumnezeu (Exod 33:20;In 1:18;1In 4:12). Pe de altă parte, există alte pasaje în care ni se spune că diverşi oameni L-au văzut pe Dumnezeu, de exemplu la Gen 32:30;Exod 24:10;33:23. Explicaţia constă în faptul că, deşi Dumnezeu în slava Sa descoperită este un foc mistuitor, care l-ar mistui îndată pe oricine L-ar privi, totuşi El poate să Se reveleze sub forma unui om, a unui înger sau a unui nor de slavă (Deut 5:24), pe care un om să-l poată vedea şi totuşi să trăiască după aceea.