Totuşi „legământul dintâi” (Evrei 9) este sfinţit cu sânge. Moise a clădit un altar la poalele muntelui, având „douăsprezece pietre, după numărul seminţiilor fiilor lui Israel” (Iosua 4 şi 1 Împăraţi 18. 31.) „A trimes pe nişte tineri dintre copiii lui Israel, să aducă Domnului arderi de tot, şi să junghie tauri ca jertfe de mulţumire. Moise a luat jumătate din sânge, şi l-a pus în străchini, iar cealaltă jumătate a stropit-o pe altar. – Moise a luat sângele şi a stropit poporul zicând: „Iată sângele legământului, pe care l-a făcut Domnul cu voi pe temeiul tuturor acestor cuvinte” (Vers. 5-6, 8). Cu toate că, după cum spune apostolul, „este cu neputinţă ca sângele taurilor şi al ţapilor să şteargă păcatele, el sfinţeşte şi aduce curăţire trupului” (Evrei 10.4; 9.13.); şi, ca „umbră a bunurilor viitoare” (Evrei 10.1), slujea să ţină poporul în legătura cu Dumnezeu.