Evreilor li se interzicea să şi pomenească despre alţi dumnezei (adică idoli), cu excepţia cazurilor în care îi condamnau, aşa cum au făcut profeţii. Trei mari praznice trebuiau sărbătorite în cinstea lui Iehova:

1. Sărbătoarea Azimilor se ţinea la începutul anului, imediat după Paşte. Semnificaţia ei constă în importanţa curăţirii vieţilor noastre de maliţiozitate şi răutate.

2. Sărbătoarea Secerişului, numită şi Rusalii sau Sărbătoarea Săptămânilor, întruchipa coborârea Duhului Sfânt în Ziua Cincizecimii şi întemeierea bisericii.

3. Sărbătoarea Strângerii Roadelor, numită şi praznicul corturilor, întruchipează acea perioadă, numită Mileniu, când Israelul va locui în siguranţă în ţara sa. Persoanelor adulte de sex masculin li se cerea să participe la aceste sărbători, pe când participarea celorlalte persoane era voluntară, în Noul Testament îl vedem nu numai pe Iosif, dar şi pe Maria şi pe băiatul Isus suindu-se în fiecare an la Ierusalim, de sărbătoarea Paştelui (Lc 2:41).