În chestiuni judiciare, era interzisă răspândirea de zvonuri ne-adevărate, precum şi complicitatea cu cel rău în scopul apărării celui vinovat. De asemenea, era condamnată persoana care lua partea unei mulţimi care făcea ce este rău sau persoana care părtinea pe cel sărac la judecată. Nu era voie ca cineva să se poarte cu ciudă faţă de un animal aparţinând unui duşman. Dacă animalul se rătăcea, trebuia returnat stăpânului său. Iar dacă se poticnea sub o povară grea, trebuia ajutat să se ridice. Săracilor trebuia să li se facă dreptate, iar cel nevinovat şi cel drept nu trebuiau condamnaţi prim manevre juridice dibace. Era interzisă acceptarea mitei sau asuprirea străinilor. Anul al şaptelea era un sabat, în care pământul trebuia lăsat necultivat. Săracilor li se dădea voie să culeagă ceea ce creştea de la sine în acel an. Anul al şaptelea mai avea menirea să constituie odihnă pentru stăpân, rob şi animal. Observaţi că Dumnezeul Vechiului Testament a fost un Dumnezeu milostiv şi drept, în pofida acuzaţiilor ce I s-au adus de către criticii necredincioşi din epoca modernă.