Era interzisă hula împotriva lui Dumnezeu sau a unui dregător (cf. Fapt 23:5). Domnului I se cuvenea partea Sa din recolte sau din rândul fiilor sau al animalelor. Animalele întâi-născute trebuiau oferite în a opta zi. Era interzis consumul de carne aparţinând unui animal sfâşiat de fiare sălbatice, asta pentru faptul că nu s-ar fi scurs sângele din acel animal şi ar fi însemnat să se consume sânge - faptă condamnată de legea lui Dumnezeu (Lev 17). De asemenea, exista pericolul contaminării cu diverse boli răspândite de animale (de ex. turbarea), boli de care Dumnezeu voia să-i apere pe ai Săi.