3. Legi privitoare la furturi şi pagube materiale
Un hoţ trebuia să înapoieze integral ceea ce a furat, suma depinzând de natura furtului. Dacă hoţul era ucis pe când pătrundea prin efracţie în locuinţa sa, în timpul nopţii, cel care îl omora nu era răspunzător de moartea sa, întrucât n-avea de unde să ştie dacă persoana respectivă venise să fure sau să-l ucidă. Dar omorârea unui hoţ în timpul zilei i se taxa făptaşului ca o crimă. Dacă hoţul din versetul 1 nu putea înapoia contravaloarea furtului, atunci era vândut ca sclav. Dacă animalul furat era găsit în viaţă, hoţul trebuia să restituie de două ori valoarea furtului. Dacă un agricultor lăsa un animal să se abată în ogorul vecinului, trebuia să dea despăgubire echivalentul din rodul cel mai bun al ogorului şi viei sale. Oricine provoca din neglijenţă un incendiu care distrugea recoltele trebuia să plătească despăgubire.