Dacă un om vătăma ochiul sau dintele sclavului său, acesta era liber sa plece de la el. Dacă un bou omora pe neaşteptate un om, boul trebuia omorât cu pietre, iar carnea lui nu putea fi consumată. Dacă stăpânul a ştiut că boul său are obiceiul să împungă cu coarnele, provocând moartea, atunci şi el trebuia omorât. Dar s-a creat o derogare aici, în sensul că stăpânul putea achita plata unei amenzi, în schimbul vieţii sale. Amenda era echivalentă cu cea necesară pentru moartea unui fiu sau a unei fiice. Pentru moartea unui rob amenda era de treizeci de sicii de argint, iar boul trebuia omorât cu pietre. A se observa: Iuda L-a vândut pe Isus pentru aceeaşi suma care se cerea în cazul omorârii unui sclav de către un bou, Domnul Isus fiind pus astfel la acelaşi preţ cu cel datorat pentru un sclav mort! Dacă un om lăsa o groapă neacoperită, era răspunzător pentru toate pierderile suferite de cei ale căror animale cădeau în ea. Dacă boul unui om omora boul altuia, valoarea ambelor animale era împărţită egal pe din două. Dacă proprietarul animalului vinovat a ştiut de obiceiurile sale periculoase, era obligat să achite preţul animalului ucis, el putându-şi însuşi însă animalul mort.