2. Legi privitoare la vătămări corporale (21:12-36)
Versetul 12 prezintă regula generală conform căreia cauzarea morţii cuiva atrăgea după sine sentinţa condamnării la moarte a făptuitorului. Excepţie de la această regulă se făcea în cazul uciderii din culpă, persoana vinovată de acest act involuntar de omor putând fugi la altarul lui Dumnezeu sau, mai târziu, în cetăţi speciale de refugiu. Dar în cazurile comiterii unui omor calificat, deci premeditat şi intenţionat, altarul lui Dumnezeu nu-i putea oferi ucigaşului nici o siguranţă.